Suitele de lux au un miros aparte: un amestec de lenjerie scumpă, parfum franţuzesc şi banii proaspăt scoşi din plic. În seara asta, suma era 3500 de euro. O noapte întreagă. Plăcere contra bani. Un contract tacit, vechi cât lumea.
Ea se numea Natalia. Eu eram doar clientul numărul 47 din acest an.
Când a intrat, a pus plicul pe masă fără să-l deschidă. Nu era nevoie. Știa că e întreg. Apoi m-a privit direct în ochi, cu un zâmbet ușor superior.
„Banii sunt aici. Acum urmează plăcerea.”
S-a dezbrăcat lent, ca și cum ar fi dezvelit o operă de artă. Fiecare piesă de lenjerie cădea pe covor cu un sunet moale. Corpul ei era monedă de schimb: sânii plini, talia imposibil de subțire, fundul rotund și picioarele lungi terminate cu tocuri ascuțite. S-a apropiat și mi-a pus o mână pe piept.
„Simți cum bate inima ta? Asta plătești tu.”
A urmat o noapte în care fiecare gest avea prețul lui. Sărutul profund pe gât – scump. Mângâierile lente cu unghiile pe spate – și mai scump. Când s-a lăsat în genunchi și m-a luat în gură cu o dexteritate care te făcea să uiți cum te cheamă, am înțeles clar: plăcerea asta nu se dă pe gratis niciodată.
Am întors-o pe pat, am pătruns-o lent, privind cum corpul ei se arcuiește sub mine. Gemetele ei erau autentice, dar controlate. Știa exact când să le intensifice, când să șoptească „mai tare”, când să mă strângă cu picioarele în jurul taliei. Fiecare împingere era o tranzacție: banii mei contra plăcerea ei simulată perfect.
La un moment dat, în timp ce o călăream din spate, ținând-o strâns de șolduri, i-am șoptit:
„Merită?”
Ea s-a întors, m-a privit peste umăr cu ochii pe jumătate închiși și a răspuns răgușit:
„Tu plătești ca să crezi că da.”
După ce am terminat, am rămas întinși pe cearșafurile mototolite. Natalia și-a aprins o țigară subțire și a suflat fumul spre tavan.
„Știi care e diferența?” a întrebat ea. „Tu plătești pentru iluzia că mă stăpânești. Eu primesc banii știind că de fapt eu te stăpânesc. Plăcerea e marfa. Banii sunt doar mijlocul.”
M-a sărutat ușor pe buze înainte de a se duce la duș.
Când a plecat dimineața, plicul dispăruse de pe masă. A rămas doar mirosul ei pe pernă și senzația aceea ciudată de goliciune interioară.
Plăcere contra bani.
Un schimb vechi de când există civilizație. Uneori câștig eu. Alteori câștigă ea. Dar de cele mai multe ori, câștigă banii… iar noi rămânem cu iluzia că am cumpărat ceva real.
