Era ora 22:47 când ușa suitei s-a deschis fără zgomot. Ea purta un trench negru, lung, cu un singur nasture prins, iar dedesubt se ghicea doar mătase și piele. Părul castaniu-roșcat îi cădea în valuri pe umeri, iar buzele – pline, conturate perfect – aveau exact nuanța de roșu care promitea păcat.
„Sunt Sophia”, a spus ea cu un accent ușor, aproape imperceptibil. Vocea îi era catifelată, ca un whisky vechi de 18 ani.
Am plătit deja. 2000 de euro pentru o noapte întreagă. Dar în acel moment nu mă gândeam la sumă. Mă gândeam la gura ei.
M-a privit fix câteva secunde, apoi a făcut un pas înainte. Fără să spună nimic, mi-a pus o mână pe piept, simțind cum îmi bate inima, și s-a ridicat ușor pe vârfuri. Sărutul a început lent, aproape ezitant – o atingere moale a buzelor, o respirație caldă. Apoi a devenit profund, intens, posesiv. Limba ei a explorat-o pe a mea cu o precizie care m-a făcut să uit unde mă aflu. Era un sărut care nu cerea permisiune. Lua.
În acel moment am înțeles de ce plăteam 2000 de euro.
Nu era doar un sărut. Era o promisiune completă. Un contract senzual semnat cu buze și respirație întretăiată. Sophia săruta de parcă ar fi știut exact ce-mi doream înainte să-mi dau seama eu însumi. Mâinile ei mi-au cuprins fața, unghii lungi alunecând ușor prin părul meu, în timp ce corpul i se lipea de al meu prin trench-ul care acum era pe jumătate deschis.
Am împins-o ușor spre perete. Sărutul s-a adâncit și mai mult. Auzeam doar sunetul umed al buzelor, respirațiile noastre și zumzetul discret al orașului departe, jos, la 12 etaje sub noi.
Când s-a desprins pentru o secundă, buzele ei erau umflate, lucioase, iar în ochi avea o lumină jucăușă și periculoasă.
„Acesta a fost doar avansul”, a șoptit ea, mușcându-mi ușor buza de jos. „Restul de 2000 de euro urmează să-i meriți.”
Și i-a meritat fiecare cent.
Orele care au urmat au fost un amestec de pasiune controlată și abandon total. Sophia nu era doar frumoasă – era profesionistă la nivel artistic. Știa când să fie dominantă, când să se supună, când să încetinească până la tortură și când să accelereze până la extaz. Dar totul a început cu acel sărut. Acel sărut care m-a costat 2000 de euro și care a meritat fiecare euro însutit.
Dimineața, când a plecat, mi-a lăsat pe noptieră urma rujului ei pe un bilet scurt:
„Data viitoare… poate coborâm la 1500€.
Dar sărutul va costa la fel.”
Am zâmbit. Știam deja că o voi suna din nou.
Pentru că unele lucruri, odată gustate, devin dependențe scumpe.
Iar sărutul Sophiei era unul dintre ele.
