Mă numesc Alex. Am 34 de ani, un job bine plătit, o mașină scumpă și un apartament în centru. Pe hârtie sunt un bărbat de succes.
În realitate sunt sclavul Doamnei Elena. Și plătesc scump pentru fiecare secundă de umilință pe care mi-o oferă.
Astăzi am transferat 2500 de lei în contul ei „pentru sesiune”. Ea mi-a răspuns cu un singur mesaj vocal:
„La 20:00 fix. Fără întârziere. Și adu-ți jurnalul.”
Am ajuns la ea tremurând. Ușa s-a deschis și ea stătea acolo, în cizme înalte până la coapsă, fustă scurtă de latex și un top care abia îi acoperea sânii plini. În mână ținea cravașa.
„În genunchi, sclav plătitor.”
M-am lăsat imediat pe podea. Ea a închis ușa și a pus piciorul pe umărul meu, apăsându-mă și mai jos.
„Cât ai plătit azi?”
„2500, Doamnă.”
„Și ce crezi că o să primești pentru banii ăștia?”
„Orice doriți dumneavoastră, Doamnă.”
A râs încet, un râs jos și crud.
„Bine. Atunci scoate-ți hainele. Tot. Lasă-le frumos împăturite lângă ușă, ca un băiat cuminte.”
Când am rămas gol, ea a observat imediat cât de tare eram deja. A atins cu vârful cravaşei capul cocoșului meu, făcându-mă să tresar.
„Patetic. Plătești mii de lei ca să fii umilit și tot ți se scoală. Ridică-te și mergi în dormitor. Pe pat te așteaptă contractul de azi.”
Pe pat era o foaie scrisă de mână cu cerneală roșie:
„Eu, Alex, sclav plătitor, accept următoarele pentru suma de 2500 lei:
• Să fiu legat și biciuit cu cravașa de 20 de ori.
• Să ling cizmele Doamnei până strălucesc.
• Să port plugul mare timp de o oră.
• Să mă rog frumos pentru permisiunea de a termina.
• Să scriu în jurnalul meu tot ce simt, fără să ascund nimic.”
Am semnat cu mâna tremurândă.
Ea a citit semnătura, a zâmbit și a spus:
„Bun. Acum pe burtă. Fundul sus. O să începem cu primele 10 lovituri… ca încălzire.”
Cravașa a șuierat în aer. Prima lovitură a căzut puternic, lăsând o dâră roșie fierbinte. Am icnit.
„Numără și mulțumește, sclavule.”
„Unu… Mulțumesc, Doamnă.”
Loviturile au continuat, din ce în ce mai tari. La a zecea, lacrimile îmi curgeau pe obraji, dar cocoșul meu zvâcnea și mai tare, lăsând o pată umedă pe cearșaf.
După ce a terminat seria, m-a pus să îngenunchez și să-i ling cizmele. Limba mea aluneca pe pielea lucioasă, gustând praful și mirosul de latex. Ea stătea pe scaun, cu picioarele încrucișate, și mă privea de sus.
„Mai adânc. Bagă-ți limba între talpă și călcâi. Așa… ca un câine bun care și-a plătit privilegiul.”
Când cizmele au strălucit, mi-a pus plugul. Cel mare. L-a uns cu lubrifiant și l-a împins încet, dar fără milă, până l-am simțit umplându-mă complet. Am gemut lung, rușinat și excitat în același timp.
„Acum stai în genunchi în colț, cu mâinile la spate. O oră. Fără să te atingi. Și gândește-te la cât de jalnic ești: un bărbat care plătește o femeie ca să-l transforme în obiect.”
Am stat acolo, cu fundul arzând de la lovituri și plin de plug, în timp ce ea se uita la telefon, ignorându-mă complet. Din când în când ridica privirea și zâmbea.
După 50 de minute a venit lângă mine, m-a prins de păr și mi-a șoptit la ureche:
„Spune-mi ce ești.”
„Sunt… un sclav plătitor, Doamnă. Un bărbat care plătește ca să fie umilit și folosit.”
„Mai tare.”
„Sunt un sclav plătitor jalnic care se excită când e tratat ca un nimic!”
Ea a râs satisfăcută.
„Bun băiat. Acum o să te las să termini… dar doar dacă te rogi frumos în timp ce te masturbezi în fața mea.”
M-a dezlegat, m-a pus să stau în genunchi în fața ei și mi-a dat permisiunea.
Am început să mă frec, cu plugul încă în mine, cu fundul roșu și cu lacrimi de rușine și plăcere pe obraji.
„Vă rog, Doamnă… lăsați-mă să termin… vă rog… sunt al dumneavoastră… plătesc cât vreți… doar lăsați-mă să vin pentru dumneavoastră…”
Ea mă privea cu un zâmbet superior, bătând ușor cravașa în palmă.
„Mai frumos. Spune-mi cât plătești data viitoare.”
„Cinci mii… vă rog… data viitoare plătesc cinci mii… doar permiteți-mi să termin acum!”
Când a dat în sfârșit aprobarea, am explodat cu un geamăt lung și umilitor, ejaculând puternic pe podea, în timp ce ea mă privea de sus ca pe un animal de companie scump.
După ce am terminat, m-a obligat să curăț totul cu limba.
Apoi mi-a spus calm:
„Jurnalul. Scrie tot. Mâine la aceeași oră. Și adu 5000. Vreau să văd cât de jos poți să cobori pentru mine.”
Sfârșitul intrării 1
